ieri am murit şi mi+am mâncat pomana
m-am jeluit aşa ne-mpărtăşit
şi-n copcile sicriului m-am strâns.
pe apa sâmbetei apoi m-am dat
ca un oftat.
de umezeală lemnul a crăpat
şi am ajuns în curte la-Împărat.
m-a cântărit şi mult m-a măsurat
-părea uşor cam supărat !-
Ce ca-ţi la curte-Mi, mort de viu,
cât nu-ţi sunt Tată, nu-Mi eşti fiu?
Păi am ajuns aici dintr-o greşeală,
m-a omorât, iubindu-mă, o plictiseală.
Eu vin din lumea care-i făr de socoteală,
nu sunt primit aici fără găteală?
Îmi stai în gât, eşti crud şi neprăjit
-mi-o spuse cruntul Tată -
te-ntoarnă dar de unde ai venit
şi mai încear-o dată.
ieri n-am murit, că nu se pune,
doar ce-am trăit banala de minune!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte tare! Toate mi-au placut, bravo!!!
RăspundețiȘtergere