spatiu de trancaneala spiritist/materialista carpato-danubiano-pontica

marți, 16 martie 2010

vis visat de fecior de imparat

cuconul împăratului de verde
visă ciudat şi nu se-ncrede
în aburii visatului său vis
şi vrea să ştie cine l-a trimis.

atunce împăratul, supărt
de cel cucon prea răsfăţat
îi zice: pleacă de la curtea mea
ş-află răspuns în drumuri, undeva.

trist-întristat el a plecat
să afle vrând, dar cam plouat
că-l oropsise crudul împărat
şi drumului l-a dat.

şapte hotare-a străbătut
tot vârtoşat, tot abătut,
un suflet să se-ncreadă n-a găsit
părea că drumu-i înşelat şi risipit.

şi tocmai când trăgea să moară,
lâng-o fântână vede o fecioară.
şi când zări a ei sprânceană,
în inimă i s-a deschis o rană.

fată frumoasă, cine eşti, i-a zis,
oi fi tu cea de care-mi este scris?
Şi ai putere tu să mă deznozi de vis,
ori m-oi afla de zâmbetu-ţi ucis?

ea zice: cruntă soartă te îndrumă încoace,
nu-i nici sămănătură, nici fructa nu se coace;
e doar pustiu-aice şi nicio bucurie,
ş-acuma pentru tine mormântu-ţi va să fie.

cu înc-o moarte mă-nvoiesc,
că mor mereu de când tot rătăcesc
prin cel hotar câinesc
dar numele să-ţi ştiu voiesc.

flăcăule, te-am învăţat de bine,
fugi de lumina din tăciune!
te du, că inima mea simte
că eşti neînvăţat şi crud la minte.
în van ai străbătut hotare
dacă în pieptu-ţi inima mai doare,
zadarnic talpa ta a mângâiat pământ,
că nu ştii astăzi un cuvânt!
te-ntoarnă deci şi caută-l lume,
şi-n ale mărilor curate spume
şi în văzduhuri şi-n afunduri
să-ţi piepteni ale tale gânduri!

ş-a dispărut fecioara, ca năluca
şi s-a mirat flăcăul, şi n-a mai zis nimica.
doar, dând să bea, fântâna s-a făcut minciună
nisip fu apa ce sorbi din mână.

şi luă dar drumul înapoi, hotar după hotar
să caute ce nu avea habar...
când soarele era la asfinţit
chiar într-un codru-a poposit.

până aici au scris rapsodul popular
ce cu moarte s-au împărtăşit
şi cu pământ s-au acoperit.
de aici continui eu, ucenicul în vers fără de culoare:

prea scurtă-i viaţa şi prea lungă arta!
feciorul de-mpărat a vitejit
şi s-a înţelepţit
a înfrânt în lupte balauri, draci, zmei,
şi s-a întors în pustie
pe nume fecioara a strigat
şi repede s-au cununat
şi poate-i fericit şi azi, cu părul nins
de s-o fi fost trezit din vis.

şi eu atâta am avut de zis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu